Zaharașka și Zăpada Uitată la Teatrul de Artă mi-a vindecat copilul interior

Am avut bucuria să asist la spectacolul Zaharașka și Zăpada Uitată la Teatrul de Artă în acest decembrie și am simțit cea mai pură formă de fericire – asemenea unei ninsori în ziua de Crăciun, așa cum mi-o imaginam la 10 ani.

Povestea spectacolului, relatată într-un mod creativ și interactiv, urmărește aventurile Zaharașkăi, un mic spirit al unui copac care pleacă în căutarea fulgilor de zăpadă pentru a-și salva arborele slăbit de absența unei ierni adevărate. Pe parcurs, aceasta întâlnește o serie de personaje ingenioase, care adaugă profunzime și culoare călătoriei sale inițiatice.

Păpușile create de Vladimir Zakharov sunt de o frumusețe fermecătoare, aproape ireală: delicate, elegante, cu o magie aparte. Am fost impresionată de faptul că fiecare personaj avea o personalitate unică, memorabilă și indispensabilă desfășurării poveștii. Nicio apariție nu părea întâmplătoare, iar niciun personaj nu părea inclus „de umplutură”.

Cât despre păpușarii care au dat viață acestui spectacol: Lavinia Pop-Coman și Ana Crăciun Lambru au realizat o capodoperă ce mi-a întrecut toate așteptările. Am admirat atenția extraordinară la detalii, fiecare gest, fiecare cuvânt rostit de păpuși fiind perfect integrat în ansamblul spectacolului. Rezultatul? O experiență unică, potrivită atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Scenografia mi s-a părut, de asemenea, extraordinar de bine realizată, cu elemente scenice elegante, atmosferice și vibrante, care se armonizau perfect cu muzica și acțiunile personajelor.

Despre finalul spectacolului nu voi spune nimic, tocmai pentru a încuraja pe oricine să-l descopere. Totuși, m-a impresionat profund faptul că, după aplauze, publicul a fost invitat pe scenă pentru a întâlni personajele. A fost deosebit de emoționant să văd cum copiii erau învățați să-i întindă un degețel Zaharașkăi, pentru ca ea să-i mângâie. Iar mie, Zaharașka mi-a oferit o îmbrățișare – un gest care, cred, mi-a vindecat copilul interior.

Zaharașka și Zăpada Uitată va rămâne în memoria și sufletul meu ca o experiență aparte, în care grijile cotidiene s-au risipit, iar pentru o oră am redevenit o fetiță, descoperind magia fulgilor de nea într-un decor feeric, parcă desprins din poveștile cu zâne.

Cronică realizată de Gabriela